Din păcate băiatul a făcut hidrocel. Are 1 an și aproape 2 luni și trebuie operat. Canalul este destul de mare și nu sunt șanse sa se mai închidă. Operatie pentru copilul meu drag. Cea mai crunta veste pe care o puteam primi. Deși știu și toată lumea îmi spune ca este o operație ușoară totuși sentimentele de groaza nu ma lasă. Nu mi-am imaginat niciodată ca pot simți atâta frica.
Ma gândesc la anestezie, care va fi generala și la frica pe care o va simți. I se va recolta și sânge preoperator și i se va pune și branula. Toate gândurile rele ma invadează. Mai am 3 săptămâni pana la data operației și pur și simplu nu vreau sa ma mai gândesc.
Ma apropii de ziua operației și frica este din ce în ce mai accentuata. Mergem la consultul de chirurgie preoperator, de pediatrie, preanestezic și nenorocirile de analize. A țipat, s-a zbătut și din 3 eprubete i-au recoltat doar 2. Nu a mai curs sange pentru ultima. Doamne cât s-a mai chinuit. Și nu ca l-ar fi durut, pentru ca l-au dat cu crema Romla înainte, ci de frica si spaimă. De ce îmi era frica nu am scăpat.
Am ales o clinica privata în care sa-l operez. Am cântărit toate variantele și clinica privata este cea mai buna soluție. Îmi este frica pentru puiul meu în spitalul de stat. Am primit oferta financiara si am fost de acord ( ai și o reducere prin CAS).
Vine ziua operației. Ma înarmez cu putere ( și pastile) pentru ca trebuie să fiu tare pentru puiul meu. Ma duce în rezerva, îmi da papuci de unica folosință pentru mine și pijamaluta pentru baiat.